TURNĂT'OR, -O'ARE, turnători, -oare, s.m. si f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare¹ a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăste, denunţă pe cineva; denunţător. - Turna¹ + suf. -ător.
Sursă : DEX'98 (55929)  - ana_zecheru

TURNĂT'OR s. v. denunţător.
Sursă : Sinonime (216192)  - siveco

TURNĂT'OR adj., s. v. pârâcios, pârâtor.
Sursă : Sinonime (216190)  - siveco

TURNĂT'OR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)
Sursă : Sinonime (216191)  - siveco

turnăt'or s. m., pl. turnăt'ori
Sursă : DOR (290457)  - siveco

TURNĂT'OR ~i m. 1) Muncitor specializat în operaţii de turnare a metalelor. 2) fam. depr. Persoană care denunţă; pârâtor; delator; denunţător. /a turna + suf. ~tor
Sursă : NODEX (357942)  - siveco